fbpx
Random prin viata

Plictiseala e periculoasa

Bored-This-Could-Get-Dangerous

Sunt zile intregi in care fac…absout nimic. Si ma simt foarte bine facand asta. Pierderea de vreme nu mi se pare o pierdere, ci o investitie in tine.

Sunt zile in care nu fac nimic concret si sunt zile in care fac curat in casa, scriu, ma uit la filme, citesc, fac aerobic, toate astea in aceeasi zi. Sunt zile in care sunt activa si zile in care stau toata ziua in pat.

Dar nicio zi nu e mai nasoala, decat ziua in care ma plictisesc. Pictiseala e periculoasa pentru ca e clar ceva putred la mijloc.

Daca azi pot sta cinci ore privind tavanul si ascultand muzica, iar maine ma plictiseste orice tentativa de a face ceva, stiu ca undeva e o problema nerezolvata, o frustrare, o nemultumire, o situatie care ma macina. Trebuie doar sa o gasesc si sa fac deal cu ea, ceea ce nu e deloc atat de usor pe cat pare.

In zilele in care ma plictisesc incep sa ma uit la 7 seriale si 9 filme pe Netflix, dar niciunul nu imi place.  Incep sa citesc 3 carti diferite, dar niciuna nu imi place. Deschid televizorul si in secunda doi imi vine sa il arunc pe geam(de fapt, asta se intampla in toate zilele). Ma apuc sa scriu, dar nu gasesc niciun subiect. Nu am chef sa ies din casa, dar nu am chef nici sa stau in casa. Mi-e foame, dar nu am chef sa mananc. Din astea. Si am constant o  apasare in piept, ca si cum as fi pierdut ceva sau pe cineva, dar inca nu am aflat. Ca si cum as fi primit o veste groaznica, dar nu stiu care era acea veste.

Toate astea se pot intampla o ora, 10, o zi, o saptamana. Pana imi dau seama de chestia care ma supara, de fapt.

Uneori, chestii spuse de oameni, chestii vazute, simtite, gandite, ne afecteaza in subconstient. Si ne zbatem ca pestii pe uscat, pana in momentul in care acea frustrare ajunge in constient. Atunci, un „ahaaa” mut se aude, si creierul nostru face un declic.

Cel putin, la mine asta se intampla. Si imi dau seama ca o prietena a spus ceva care m-a deranjat, dar am trecut cu vederea in acel moment. Sau ca un plan pe care mi l-am facut a esuat. Sau ca am avut un vis nasol, pe care nu mi l-am amintit cand m-am trezit, dar m-a afectat toata ziua.

Aseara am visat ca venise sfarsitul lumii. Nu radeti, a fost destul de inspaimantator. Mai exact, eram cac-ta pe mine.

Dar pentru prima data, eram impacata cu moartea. Eram gen „ba, nu am ce face ca sa previn asta, aia e!”. Ceea ce m-a zdruncinat calumea, pentru ca, pana mea, am 30 de ani si ar fi nedrept sa mor.

Acum ca am elucidat misterul, sper sa imi treaca plictiseala si sa ma intorc la ceea ce imi  place cel mai mult sa fac, adica…absolut nimic.

Dar va zic: atunci cand aveti una din zilele alea plictisitoare, sapati bine si sapati adanc, pentru a vedea ce va nemultumeste de fapt.

Eu atat am avut de zis, pana data viitoare, stati chill si stati degeaba! 🙂

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: