fbpx
Random prin viata

Nu te duce la razboi, daca nu e lupta ta!

Dragilor, in ciuda tuturor dezamagirilor prin care am trecut in viata, am ramas o mare iubitoare de oameni. Imi place sa ascult, sa inteleg, sa ajut.

Eu sunt genul ala de om care te cunoaste de nici 5 minute si se ofera sa te ajute. In urma cu cativa ani, la firma unde lucram venise o colega noua. Nu era din Bucuresti si ne-a zis in pauza la tigara ca nu si-a adus haine groase de acasa si nu stie cum sa faca. Era un sfarsit de octombrie ploios, friguros si de rahat. Asa ca m-am oferit sa ii imprumut cateva pulovere si o geaca, pana reuseste sa intre in posesia hainelor ei. M-a refuzat politicos.

Mai tarziu, cand am devenit prietene, mi-a zis ca i s-a parut dubios. Ca i-am oferit cu atata usurinta ajutor, desi nu o cunosteam. Mie mi s-a parut normal: ea nu avea haine, eu aveam mai multe decat imi trebuiau.

De-a lungul timpului, am oferit multor oameni mult mai mult decat haine. Am oferit mancare, cazare, sfaturi sau joburi. Unii au acceptat, altii au refuzat. Nu vreau sa ma credeti vreun ONG, ca nu asta e scopul articolului.

Privind in urma, realizez ca cel mai probabil am gresit. Nu ca am oferit ajutor, ci ca am oferit acolo unde nu era nevoie. Unde nu a fost solicitat.

Am aceasta….chestie…de a vedea potentialul din oameni. In a vedea talentul lor si cat de departe ar putea ajunge. Il vad chiar si atunci cand ei nu si-l vad. Si am tendinta sa ii imping de la spate, sa „le deschid ochii”, sa ii fac sa vada ce vad eu. Sa ii fac sa inteleaga unde ar putea ajunge, daca ar depune putin efort.

Nu am inteles niciodata de ce ne spuneau profii in facultate sa nu oferim ajutor decat celor care o cer explicit. Dar acum, la mai mult de 5 ani de cand am terminat facultatea, cred ca inteleg in sfarsit.

Sa impingi oamenii de la spate, sa incerci sa ii ghidezi, e un mare efort, cu atat mai mult daca ei nu isi doresc asta.

Sa oferi ajutorul unei persoane care nu are nevoie de ajutorul tau, e o mare risipa de energie si un izvor nesecat de frustrare.

Degeaba incerci sa il faci sa vada cat de departe ar putea ajunge, daca el nu se afla in postura in care sa poata vedea asta.

Asa ca…

Nu te duce la razboi, daca nu e lupta ta!

Singura persoana pe care o pot impinge de la spate sunt eu. Singura persoana pe care o pot ambitiona sa faca ceva mai bine sunt eu. Singurul potential pe care il pot exploata este al meu.

Restul…. nu sunt bataliile mele. Si e epuizant sa le port, cu atat mai mult cu cat nu duc nicaieri. Ce fac alti oameni nu viata lor, nu e treaba mea. Si nu e nici responsabilitatea mea. Cumva e dureros sa vad oamenii cum isi irosesc potentialul, dar…it’s not my fight, it’s not my business!

Voi continua sa ofer ajutor oamenilor. Intotdeauna. Neconditionat. Insa doar daca mi-l cer.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *