fbpx
superblog

Scurta istorie a casei visurilor mele

Dragilor, fiecare dintre noi viseaza la un moment dat la o casa: mica sau mare, in centru sau la periferie, luxoasa ori modesta. Eu sunt mai visatoare decat majoritatea, iar casa visurilor mele s-a schimbat si a evoluat pe parcursul anilor.

Cu totii ne dorim un loc al nostru, pe care sa il numim „acasa” si unde sa ne intoarcem cu drag, dupa o zi obositoare, iar astazi va prezint o scurta istorie a casei visurilor mele.

p.s.: daca cititi pana la final, s-ar putea sa aflati cum se transforma visurile in realitate. 🙂

Scurta istorie a casei visurilor mele

Cand aveam 7 ani, imi doream o casa pentru papusi. Aceea era casa visurilor mele: o casa Barbie roz, cu living, dormitor, bucatarie si baie. Cu mobila minuscula, puternic colorata. Insa o astfel de casa era foarte scumpa, iar ai mei nu si-au permis vreodata sa o cumpere. Partea buna e ca am invatat sa fiu creativa: am folosit o cutie de carton si un tocator vechi din lemn, pentru a face o casuta. Am colorat peretii cu acuarele, am folosit recipiente goale de crema, pentru masa si scaune, iar in loc de pat pentru Barbie, o batista.

Pe la 13 ani, imi doream o casa in copac. Eram fascinata de ideea unei casute din lemn, cocotata intr-un copac batran, la care sa ajungi urcand o scara. Imi imaginam ca ma pot refugia acolo, cand pe fratele meu mai mare il apuca cheful sa faca glume pe seama mea. Stiti voi, genul ala de glume pe care le fac fratii mai mari: sa iti puna o tona de ardei iute in mancare, sa iti ascunda ghiozdanul, sa iti puna piedica, din astea. De asemenea, imi imaginam ca mi-as putea invita prietenii in casuta din copac, sa bem un ceai sau sa facem o petrecere in pijamale. Dar se pare ca nu prea se pot construi case in copacii din gradina blocului, asa ca am fost nevoita sa renunt la idee.

Pe la 17 ani, imi doream o rulota. Nu neaparat din aceea moderna, ci orice fel de rulota. Abia asteptam sa fac 18 ani si sa imi iau permisul, ca sa o pot conduce. Imi imaginam cum imi iau prietenii si colindam tara in lung si-n lat. Ar fi fost o calatorie de cunoastere si autocunoastere, un an sabatic plin de invataminte, dar si de multa distractie. Am visat multi ani la acea rulota, dar inainte sa am un job nu mi-am putut permite nici cea mai veche si ruginita rulota, iar din momentul in care m-am angajat am avut mereu alte lucruri mai importante de facut cu banii. Ca sa nu mai spun ca nu mi-am luat carnetul nici in ziua de azi.

Cand aveam vreo 20 de ani, am inceput sa visez la o casa in centrul Bucurestiului. Putea sa fie un apartament sau o garsoniera, cu bucataria open space, mobilata in stil minimalist. Nu ma gandeam foarte mult la cum ar arata casa, ci la ce as face, locuind acolo: mi-as chema prietenii in vizita non-stop, as da petreceri, as face tot ce vreau. Doua lucruri in doream de la aceasta casa imaginara: sa fie in Centru si sa locuiesc singura. Nu s-a intamplat. Dar ca sa imi faca pe plac, maica-mea a plecat o vara intreaga la o matusa, la tara, ca sa vad si eu cum e sa locuiesti singur. Prima saptamana a fost o petrecere continuua. Apoi banii s-au cam terminat. Si asa am invatat pe pielea mea ca nu e atat de usor sa locuiesti singur. Trebuie sa fii responsabil, sa iti planifici cu atentie bugetul, sa nu uiti sa platesti facturile. In plus, se pare ca hainele nu se spala singure, nici gresia din baie nu are functie de auto-curatare. Ca sa vezi!

Pe la 25 de ani, am inceput sa visez la o casa pe la marginea Bucurestiului. As fi vrut o casa cu parter si mansarda, cu cel putin trei dormitoare. Imi imaginam o curte mare cu pavaj Perla Semmerlock, un foisor si o piscina, poate si cativa pomi fructiferi. O casa spatioasa si eleganta, care sa ma faca mandra ca sunt proprietara ei. Insa la 25 de ani, sa imi pot permite o astfel de casa ar fi insemnat probabil sa imi vand un rinichi. 🙂

Acum, la aproape 31 de ani, imi doresc o casa la tara, la minim 20 de kilometri departare de Bucuresti: o oaza de liniste, unde sa ma pot retrage dupa o saptamana obositoare. Nu vreau o casa mare, dar imi doresc sa fie construita cu  materiale de calitate, deoarece intr-o casa construita din materiale slabe trebuie sa investesti constant: azi cade tencuiala, maine se strica o usa, poimaine se strica acoperisul.

Asta imi aminteste de un banc pe care l-am auzit in urma cu cativa ani:
„-Ce vezi, Ioane?
-Cerul.
-Si mai ce?
-Carul Mare.
-Si mai ce?
-Carul Mic.
-Ioane, astia ne-au furat cortul!”

E putin probabil sa iti fure cineva casa cu totul, dar cine stie!

Insa un lucru e cert: calitatea aduce confort; confortul pe care il ai stand pe un sezlong la soare, stiind ca nu o sa iti cada acoperisul, pentru ca ai folosit tigla metalica Alutytan Ice Pur Viking Pruszynsk, confortul pe care il ai stiind ca nu trebuie sa investesti constant in casa, deoarece ai investit o data si bine.

Casa visurilor mele din prezent s-ar afla in satul in care am copilarit, adica in apropiere de Comana, judetul Giurgiu si ar arata cam asa:

sursa foto: Vindem-Ieftin-Casa-de-Comenzi

Nimic fancy, nimic extravagant. O casa modesta, dar construita din materiale premium. Nu vreau 15 camere si piscina (bine, poate una mica), vreau o casa care sa fie a mea, si care sa fie in picioare si peste zece sau douazeci de ani. Si neaparat o curte mare, unde sa pot sta pe un sezlong, la soare, unde mama sa stea pe un leagan, la umbra, catelul la alerge in voie, iar un posibil copil, care poate o sa apara in viata mea la un moment dat, sa se poata juca si sa respire aer curat.

Simplu, nu?

Ei bine, acum este mai simplu ca oricand sa construiesti o casa din materiale de calitate, dar fara să iti ruinezi bugetul. Cumperi totul dintr-un singur loc, fara riscuri la achizitie, nu mai alergi dupa materiale, ai parte de consiliere profesionala gratuita si primesti preturi mai bune decat daca ai lua materialele direct de la producator sau importator.

Unde se intampla asta?

La Casa de Comenzi Vindem-Ieftin, un concept unic in Romania. Poti lua de la ei tot ce e necesar pentru construirea casei, de la materiale pentru structura, echipamente electrice si instalatii, pana la acoperisuri, izolatii, pal si o intreaga gama de finisaje. Economisesti timp si bani, castigand astfel calitate. Iar calitatea se traduce, asa cum am spus, prin confortul tau.

Ti-am zis ca e simplu, nu?

Articolul „Scurta istorie a casei visurilor mele” a fost scris pentru Spring SuperBlog 2019.

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *