fbpx
Random prin viata

Schimbări mici cu efecte mari

Daca as fi un blogger cu aspiratii de scriitor, as spune ca era o zi frumoasa de primavara, soarele stralucea, trimitandu-si razele agale, sa ne mangaie obrajii, pomii infloriti raspandeau miresme minunate, ce te faceau sa te simti ca in taramul povestilor, iar albinele zumzaiau vesele si pline de viata, din floare in floare.

Insa adevarul este ca era o zi rece de primavara, vantul sufla cu putere, iar pomii nu inflorisera inca. Strangand din cand in cand paltonul mai bine, ca sa ma apere de frig, rataceam pe strazile din Bucuresti, putin haotic, ce-i drept, in cautarea cadoului perfect pentru bunica.

Intram din magazin in magazin, examinand haine, bijuterii, carti…nimic nu mi se parea suficient de bun. Implinirea a 70 de ani este o ocazie speciala si imi doream sa gasesc un cadou special pentru ea.

Pana la urma, nu am gasit nimic. Am luat un buchet mare de flori si am pornit catre bunica, simtindu-ma vinovata ca nu am reusit sa ii daruiesc ceva deosebit.

M-a intampinat cu aceeasi caldura si dragoste ca intotdeauna si cu un zambet larg, la vederea buchetului de flori.

-Nu trebuia sa imi iei nimic.

-Ei, cum nu? Meriti ceva frumos, de ziua ta.

-Da, mai mama, dar banii de castiga greu, nu vreau sa ii cheltuiesti pe lucruri pentru mine.

-Stai linistita, ca florile sunt doar inceputul. De fapt, am vrut sa iti iau ceva deosebit, dar pentru ca nu am gasit nimic sa ma multumeasca pe deplin, am decis sa te intreb ce iti doresti.

-Ce sa imi doresc, mama? Sanatate.

-In afara de asta. Trebuie sa fie ceva la care visezi.

-Sunt prea batrana sa mai visez la lucruri, a spus bunica zambind.

Declaratia ei m-a intristat. Mi-am amintit de o fraza pe care am citit-o mai demult intr-o carte de-a lui Octavian Paler: „Pe bătrâni i-aș învăţa ca moartea nu vine cu bătrâneţea, ci cu uitarea.”

-Ei, dar ce ti s-a intunecat privirea! Esti la fel ca taica-tu, cum te supara un gand, ti se vede pe fata, in ochi! Lasa cadourile si hai la masa, am facut ciorba de perisoare, vrei sa mananci?

sursa foto: somproduct

Imi era, intr-adevar, foame, asa ca am rugat-o sa imi puna o portie.

-Ai grija cu masa, e subreda! mi-a spus cand m-am asezat.

Am privit tacuta setul de masa cu scaune pe care il avea bunica in sufragerie. Era vechi, iar timpul isi pusese amprenta pe el.

-Buni, de ce nu schimbi masa si scaunele? Cred ca le-a trecut vremea…

-Eh, imi sunt dragi…nu ti-am povestit niciodata cum le-am cumparat, impreuna cu raposatul bunica-tu’?

-Nu cred. Te rog, spune-mi!

-Ne mutasem de curand la casa noastra si facusem un imprumut pentru mobila, asa ca am mers sa cumparam ce ne trebuie. Eu am vazut un superb set de masa cu scaune, de care m-am indragostit pe loc. Dar cum bugetul nostru era destul de mic, bunica-tu nu a fost de acord sa il luam. A zis „E prea scump, dar daca iti place, luam doar masa!”. Nu prea imi convenea, eu imi doream setul intreg. „Pai si de scaune, ce facem, Ioane? Mancam in picioare?” l-am combatut. „Ei, lasa, ca are mama in beci cateva scaune vechi, le luam pe acelea.” Auzi tu, masa noua si scaune vechi, cine a mai pomenit? Ne-am mai ciondanit o vreme, dar pana la urma am cedat. Am cumparat doar masa, dar bunica-tu nu a vrut sa platim in plus pentru transport. „Lasa, Marie, ca nu e grea. O caram amandoi, ia sa vezi, imediat ajungem cu ea acasa!”. Nu era zgarcit, sa stii, dar era atent cu banii, nu vroia sa cheltuiasca pe ce nu considera absolut necesar.

sursa foto: somproduct

Eu altceva auzisem din povestile tatalui meu despre bunicul, dar nu am zis nimic.

-Am plecat de la magazin cam bosumflata, carand de masa care teoretic nu era foarte grea, dar practic m-a obosit groaznic pana acasa. Ajunsi in fata blocului, ne-am dat seama ca partea grea abia incepea: masa nu incapea in lift, asa ca ne-am vazut nevoiti sa o caram pe scari, pana la etajul sase. Aproape reusisem, cand bunica-tu s-a impiedicat si a scapat masa. Eu nu am putut sa o tin singura, asa ca a trebuit sa ii dau drumul. Apoi a trebuit sa privim impreuna drumul agonizant al mesei, de la etajul cinci, pana la parter. S-a facut paraf, iti poti imagina.

-Vaai, am spus, pe jumatate amuzata, pe jumatate uimita. Si ce ati facut?

-Eu am pornit catre apartament, suparata nevoie mare. Cred ca am si plans. Ajunsa in casa, am inceput sa ii spun lui bunica-tu tot felul de vorbe: ca e un zgarcit fara pereche, ca e vina lui pentru cele intamplate, si uite cum sufar eu din cauza lui, cine m-a pus sa ma marit cu el, pesemne mi-a luat Dumnezeu mintile. El m-a ascultat o vreme, apoi a plecat nervos, trantind usa.

-Si cu masa ce s-a intamplat?

-Masa a juns lemne de foc pentru o familie nevoiasa din cartier. Dar stai, sa vezi ce a facut bunica-tu!

-Spune, spune!

-Trecuse mai bine de o ora, si el nu se intorcea acasa. Incepusem sa ma ingrijorez si ma simteam vinovata pentru vorbele rautacioase pe care i le-am spus. Dar iata-l, ca a aparut, impreuna cu doi baieti de la magazinul de mobila. Carau o masa noua, si patru scaune.

-Ti-a luat setul!

-Mi-a luat setul. Am uitat imediat de toata supararea, cand l-am vazut.

-Imi imaginez, am spus zambind. Trebuie sa recunosti, bunicul stia sa isi spele pacatele!

-Asa e. Deci, vezi, cand ma uit la setul asta batut de vreme si soarta, imi amintesc de intamplarea asta si de toate care au urmat dupa ea. Imi amintesc de sarbatorile facute impreuna, in familie, de cinele tarzii, cand veneam amandoi obositi de la munca si mancam salata de rosii, pentru ca altceva nu mai aveam energie sa gatim, de zilele toride de vara, cand faceam ingheata si stateam aici, la masa asta, sa o savuram, sau de serile geroase de iarna, cand beam un ceai cald, stand la masa si privind afara pe fereastra, cum ninge ca in povesti.

Intelegeam de ce ii e greu sa renunte la masa si la scaune, dar in acelasi timp, in mintea mea incoltea o idee.

Schimbări mici cu efecte mari

sursa foto: somproduct

Ajunsa acasa in acea seara, stiam exact ce cadou sa ii fac bunicii: un set de dining nou, modern si elegant, cu scaune confortabile. M-am pus pe cautat, dar de data asta online, nu in magazine. Am gasit o masa alba cocheta, din lemn „Galla”, extensibila. Am stiut din prima clipa in care am vazut-o ca este alegerea perfecta. Am ales si trei scaune pentru living in stil scandinav, tapitate cu stofa si vesel colorate. Am plasat comanda, multumita de alegerea facuta.

Am rugat-o pe mama sa o scoata pe bunica la o plimbare, ca eu sa pot aranja noul set de masa. L-am montat, l-am asezat in sufragerie si am pus pe masa un buchet de flori si o felicitare pe care am scris doar atat: „Nu e niciodata prea tarziu sa creezi noi amintiri!”.

Asteptam cu nerabdare sa ma sune bunica, atunci cand va ajunge acasa si va vedea noul set de masa si scaune, care schimba total aspectul sufrageriei. Ii dadea un aer fresh, viu si colorat.

In schimb, m-am trezut cu bunica la usa. Avea lacrimi in ochi, dar zambea larg.

-Nu pot sa cred!

Atat a spus, apoi m-a imbratisat strans.

-Cred ca se subintelege ca vom petrece urmatoarele sarbatori la tine, dat fiind ca ai un set nou de masa cu scaune! Si nu iti face grii, pe cele vechi le-am dat la reconditionat si le vom duce la casa de la tara.

-Casuta mea parca zambeste, datorita noului set! a spus bunica. E cel mai frumos cadou!

Articolul „Schimbări mici cu efecte mari” a fost scris pentru Spring SuperBlog 2019.

Un comentariu

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: