fbpx
marketing,  superblog

Blog neobisnuit: am pus pariu cu mine si am castigat

Blog neobisnuit: am pus pariu cu mine si am castigat

 

sursa foto: facebook@DodoPizza ro

Dragilor, astazi vreau sa va povestesc despre pariul pe care l-am facut cu mine in urma cu doi ani si prin ce am trecut pentru a ajunge astazi in punctul in care pot spune ca am castigat.

Am ales un drum neobisnuit si pe alocuri anevoios, dar ma bucur ca asa s-a intamplat.

Asa cum ne-a dovedit si Dodo Pizza, neobisnuit e bine. Neobisnuit inseamna autentic. Si pentru ca acest drum ii defineste, pizzeria neobisnuita a acceptat provocarea de a crea un blog Dodo Pizza, unde sa ne povesteasca intamplarile prin care trec ei si nebuniile care se petrec in interiorul companiei.

Pentru ca intr-o lume a falsitatii si a ipocriziei, avem nevoie de modele care sa ne invete despre sinceritate si transparenta. Avem nevoie de oameni care sa se lase descoperiti asa cum sunt: unici, autentici, cu defecte si cu calitati, dar mereu cu gandul de a scimba ceva, de a imbunatati ceva.

 

Retineti: neobisnuit e bun. Asadar, sa va spun povestea mea neobisnuita:

 

Cred ca prima data cand mi-am dat seama ca sunt fascinata de marketing a fost in urma cu cinci ani, cand lucram ca operator call center la o platforma online pentru comenzi de mancare. Aveam foarte multe idei neobisnuite pentru a promova brandul, dar bineinteles ca nimeni nu ma lua in seama.

Doi ani mai tarziu, m-am angajat ca Operator procesare comenzi la un magazin online de cosmetice, iar acolo era o fata care lucra in departamentul marketing. Ma fascina ce facea ea, incercam sa aflu cat mai multe despre acest domeniu, mai ales ce inseamna marketingul in mediul online. Atunci am stiut sigur ca asta vreau sa fac mai departe. Era doar o mica problema: aveam zero cunostiinte in marketing de orice fel si zero experienta.

Pentru a intelege mai bine aceasta provocare a mea, permiteti-mi sa va prezint contextul:

De la mecanic de intretinere si reparatii, la specialist marketing

Printr-un cumul de decizii neinspirate, am ajuns la un liceu tehnic, la seral. Cinci ani mai tarziu, l-am terminat, iar pe diploma mea scria cu litere de-o schioapa: mecanic de intretinere si reparatii.

Ceva fin. 🙂 Era exact ce imi doream sa fac cu viata mea. (not!)

Mi-am dorit foarte mult sa studiez filosofia sau jurnalismul, dar tot printr-un cumul de decizii neinspirate si evenimente nefericite, am ajuns la Psihologie. Am iesit din facultate alt om: mai matur, mai integru, cu o inteligenta emotionala mult mai dezvoltata si cu o certitudine: nu voi practica niciodata aceasta meserie.

sursa foto: upwork

Am lucrat cinci ani ca operator call center, apoi am ajuns sa o cunosc pe fata despre care v-am povestit ca lucra in marketing. De fiecare data cand ea vorbea despre jobul ei, creierul meu se transforma brusc intr-un burete, absorbind fiecare faramana de informatie. Ii sorbeam fiecare cuvant, fascinata.

Pentru ca totusi nu puteam extrage prea multe de la ea, am decis sa pornesc singura pe acest drum, asa ca mi-am creat o pagina de Facebook. Inca mai exista, se numeste Happy Nails by Ramona.

Pentru ca imi placea sa fac unghii, acesta fiind hobby-ul meu in acel moment, m-am gandit ca ar fi o idee buna sa promovez chestia asta. Cumva impuscam doi iepuri: invatam cum sa promovez un brandul in social media si imi faceam cliente la unghii. Ce ar putea merge prost?

Am vrut sa impusc doi iepuri si tot ce am putut impusca a fost portofelul meu

Am inceput sa invat Photoshop, uitandu-ma la zeci de tutoriale pe YouTube. Aveam nevoie de el, pentru a putea sa fac niste vizualuri cat mai atragatoare. Am inceput sa descopar tot felul de unelte de la Facebook, apoi am trecut la pasul urmator: promovare platita.

sursa foto: Facebook@Happy Nails by Ramona

Multe persoane m-au intrebat cum a fost sa fac prima campanie pe Facebook, in conditiile in care habar nu aveam sa fac o campanie. Iar eu le raspund de fiecare data la fel: ca si cum ai merge pe strada legat la ochi si intr-un picior. Mai exact, dificil, prostesc si dureros.

Am pierdut o suma nu foarte mare, dar totusi importanta pentru mine si nici nu am reusit sa gasesc vreun client. Dar credeti ca m-am lasat? Nici gand.

Am continuat sa incerc. Am inteles ca trebuie sa imi definesc audienta, sa inteleg eu in primul rand cine sunt clientii mei, unde locuiesc, ce medie de varsta au, ce preocupari si hobby-uri au, ca mai apoi sa implementez toate aceste informatii in campanie. Am incercat, am invatat si am continuat sa incerc si sa imbunatatesc ceea ce fac, pana cand am fost multumita de rezultate.

Pentru ca da, desi au fost zile in care nu numai ca nu vedeam luminita de la capatul tunelului, ci nici nu imi imaginam ca ar putea exista, a venit ziua in care ma contactau posibilele cliente, iar eu trebuia sa le refuz.

Am invatat doua lucruri foarte folositoare: ca nu imi place sa fac unghii altor persoane in afara de mine si ca iubesc sa creez bannere, texte si campanii. Si ca, fara niciun dubiu, asta vreau sa fac mai departe.

Am inceput apoi sa citesc toate articolele pe care le-am gasit in limba romana si cateva in engleza despre marketing online, content marketing, social media, campanii, si SEO.

Iar intr-o zi, am gasit omul care sa creada in mine si sa ma angajeze. Bine, in contractul meu de munca scria Agent vanzari, iar eu nu faceam doar marketing, ci vreo suta de chestii pe langa, care nu aveau nicio legatura. Dar faceam si marketing.

Uneori, cred ca acea persoana a crezut in mine mai mult decat credeam eu. Dar asta m-a facut doar sa invat mai mult si mai mult, pentru a ma dovedi demna de jobul pe care il aveam.

Nu mi-am dorit sa plec de acolo, dar asa a fost sa fie. Iar cand am inceput sa imi caut job, mi s-a nazarit ca vreau sa lucrez intr-o agentie.

Hraneste-ti visul, iar el te va recompensa!

Am continuat sa invat, am urmat o parte din cursurile Google, m-am mai uitat la cateva zeci de tutoriale, am mai facut cateva zeci de campanii, de aceasta data promovand pagina de facebook Random prin viata si de data aceasta cu succes. Am pus pariu cu mine ca voi reusi.

Si mai mult decat atat, am crezut in mine, ca voi reusi. Apoi am gasit o persoana care sa creada si ea asta. Iar daca citeste acest articol, vreau sa ii multumesc pentru ca mi-a dat aceasta sansa.

sursa foto: addicted2success . com

Poate veti spune ca am avut noroc. Nu uitati insa ca „norocul este momentul in care oportunitatea se intalneste cu pregatirea”. – Seneca

Mai am multe de invatat, mereu voi avea.  Voi invata, ma voi dezvolta, apoi voi invata din nou, pentru ca asta facem, in principal, in viata: invatam si ne dezvoltam.

Am fost surda, oarba si nepasatoare

 

sursa foto: arhiva personala

Am fost surda la vorbele pe care mi le spuneau ceilalti: nu vei reusi, e greu, nu e de tine!

Am fost oarba la toate comportamentele menite sa ma deraieze de pe drumul meu.

Am fost nepasatoare la insistentele unor persoane, care incercau sa ma convinga de faptul ca sa faci ce iti place e doar un mit.

Nu am vrut sa ii cred cand imi spuneau ca nu voi reusi. Asadar, nu i-am crezut. Am continuat sa merg, trecand peste piedici, atunci cand imi spuneau ca nu pot, deoarece eu stiam ca am un tel, un scop, un drum. Stiam ca trebuie sa incerc, iar si iar. Si ca nu voi putea sa fiu ok eu cu mine, daca nu sunt convinsa ca am facut tot ce imi statea in putere sa reusesc.

Nu am crezut mereu in mine. Nu o sa spun ca am fost convinsa ca voi reusi, pentru ca nu e asa. Dar m-am ambitionat sa nu renunt, pentru ca pusesem un pariu cu mine si miza era mare, asa ca trebuia sa dau tot ce am, pentru a-l castiga.

Puteam sa ma duc la un curs de marketing. Sau la zece. Dar am ales sa fac asta in felul meu neobisnuit. Nu spun ca e bine. Spun ca a fost bine pentru mine.

Nu spun ca trebuie sa faci ca mine, nu ma consider un exemplu. Dar daca ai un vis, crede il el, crede in tine, invata mereu si munceste neobosit pentru visul tau! Poate cei din jur vor crede ca e….neobisnuit. Si ce daca? Am stabilit din start ca neobisnuit e bun. 🙂

Spor!

Articolul „Blog neobisnuit: am pus pariu cu mine si am castigat” a fost scris in mare parte pentru Spring SuperBlog 2019, oarecum pentru mine, dar mai ales, pentru voi.

2 comentarii

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: