fbpx
recenzie de carte

Sa vorbim despre trauma

Dragilor, trauma este, de regula, o intamplare cu multa incarcatura negativa, ce afecteaza o persoana pe termen mediu, lung sau pentru totdeauna.

Cand o persoana trece printr-un eveniment traumatic, ceva se prabuseste inauntrul ei. Iar ceea ce face psihicul pentru a se „repara” dupa o trauma poate fi asemanat unui pod. Unui pod subred, mai degraba. Unii sufera de stres post-traumatic, altii reusesc sa construiasca accest pod, extrem de nesigur, iar folosindu-se de el, sa treaca peste eveniment. Doar ca desi considera ca au trecut peste, podul se poate prabusi oricand, iar in prapastie vor gasi toate sentimentele pe care le credeau uitate, toata furia, disperarea, neputinta si durerea traumei.

Pierderea uneia sau a mai multor persoane dragi, abuzul fizic, sexual sau emotional, pierderea sansei de a mai avea vreodata copii, toate acestea sunt traume. Si le vedem pe toate si pe fiecare in partea cum actioneaza, in cartea „Necunoscuta” de Mary Kubica.

Sa vorbim despre trauma

Cartea nu e despre trauma, neaparat. Nu este o carte de psihologie, ci una de fictiune.

Actiunea incepe cand Heidi o vede pentru prima data pe Willow: „Prima data o vad la Gara Fullerton, sta in picioare pe peron si strange in brate un bebelus. Se infige mai bine pe picioare, cu tot cu copil, cand trenul expres al liniei mov trece in graba pe langa ea, spre Linden. Este 8 aprilie, sunt noua grade si ploua.

Heidi o mai zareste pe fata o data in gara, apoi in biblioteca. A patra oara cand o vede, decide sa o abordeze.

Heidi lucreaza la o organizatie non profit; a ajuta oamenii este ceva firesc pentru ea. Este ceva ce toata lumea ar trebui sa faca, neconditionat. Asa ca nu i se pare deloc cuidat sa o ia pe Willow la ea. Insa Chris, sotul ei, si Zoe, fiica ei, nu sunt de aceeasi parere. Zoe e deranata de aparitia strainei si a bebelusului in casa lor, iar Chris e de-a dreptul ingrijorat. Se intreaba cine e fata, de ce e singura cu un copil, daca are parinti sau o casa, cum a ajuns in situatia asta si mai ales: e de incredere?

Ii expune aceste ingrijorari lui Heidi, dar ea il asigura ca fata e ok, e doar o fata sarmana, cu un copil mic, ce are nevoie de ajutor.

Pornind de la aceste intamplari, autoarea tese cu atentie un puzzle de emotii, intamplari si sentimente. Cartea e usor de parcurs, are intrebari si rasturnari de situatie si te tine prinsa in poveste.

Sa vorbim despre trauma:

„Isi pune valiza pe jos, intre picioare, si apuca mai bine copilul care se framanta. Copilul, asa cum obisnuiesc sa faca din senin, devine agitat, poate de foame, si nici luminile nu-l mai intereseaza.(…) Se rezeama stanjenita de spatarul banchetei, cu copil cu tot, si scoate din buzunarul hainei un biberon murdar, cu resturi de lapte uscat in el, si toarna in el din apa cu gheata de pe masa. I-l pune copilului la gura. Apa e prea rece si nu contiine nutrientii din laptele praf ori din laptele de mama. Bebelusul refuza la-nceput, dar pana la urma incepe sa bea. Cu siguranta nu e prima oara cand copilul asta a fost „hranit” cu apa chioara. Orice, doar sa-i umple golul din burtica.”

Am citit-o in doua zile. Mai exact, in doua nopti. Am inceput  romanul pe la 10 seara, gandindu-ma „hai sa citesc putin, sa vad cam despre ce e vorba” si m-am trezit la ora 3 noaptea, ca nu ma puteam dezlipi de carte. Fusesem sedusa de poveste si prinsa acolo, cu Heidi si Willow.

Am empatizat cu Heidi pana in maduva oaseor. La inceput. Si eu ajut oamenii, fara sa pun intrebari, si eu ofer ceva sau tot din ce am, nici mie nu imi place sa vad oameni carora soarta nu le-a suras niciodata, si eu incerc sa ii ajut cat pot.

Am continuat sa ii inteleg motivele lui Heidi, sa cred ca noi doua ne asemanam mult. Pana intr-un punct.

Apropiindu-ma de finalul povestii, incepeam sa o inteleg mai mult pe Willow si din ce in ce mai putin pe Heidi. Fiecare capitol imi raspundea la o intrebare, doar pentru a crea cinci intrebari noi.

Recomand cartea, mi-a placut tare mult! Personajele principale sunt bine construite, complexe si complete. Ele sunt total opuse: Heidi are o casa, o cariera si o familie. Willow nu are nimic. Dar fara sa banuiasca, cele doua sunt legate printr-un numitor comun: trauma.

Cartea „Necunoscuta” de Mary Kubica mi-a fost oferita de catre editura Herg Benet si doresc sa le multumesc pe aceasta cale.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: