fbpx
Random prin viata

Cum mi-am renovat singura dormitorul

Dragilor, in urma cu un an si ceva, intr-o frumoasa  zi de primavara, m-au apucat damblalele: ca vreau sa schimb patul, ca e prea vechi, vreau sa schimb sifonierul, ca e prea mic, ca vreau sa zugravesc, pentru ca nu imi mai place culoarea.

Zic si facut: am dat totul afara din camera, in afara de sifonier, pe care l-am acoperit cu un plastic si am inceput.

Cum mi-am renovat singura dormitorul

Mai intai am reparat peretele unde Bela imi sapase in prima zi cand am luat-o, de mai avea putin si iesea pe partea cealalta. Am bagat ipsos cu spaclul in respectiva gaura pana s-a umplut, l-am netezit frumos, cand s-a uscat am dat cu smirghel, apoi am venit cu lavabila.

Intre  timp am dat comanda de un coltar de la Ikea care m-a cucerit din prima: Friheten.

In vreo doua zile s-a uscat lavabila si mi-a ajuns si coltarul, in vreo 3 cutii, grele ca naiba. Cu putin ajutor de la mama, care m-a ajutat sa ridic/asez/mut/rotesc diverse componente, am reusit sa il montez. L-am montat bine din prima, ghidandu-ma doar dupa schita de asamblare. Ulterior am aflat ca e plin YouTube de tutoriale pentru asa ceva, dar la momentul ala nu am stiut.

sursa: ikea.ro

Urmatorul pas a fost sa imi comand sifonierul. Am masurat cu atentie locul unde urma sa il pun, astfel incat sa fiu sigura ca incape, ca nu il loveste usa cand se deschide, chestii din astea.

Pentru a scapa de sifonierul vechi, am sunat o prietena de la tara care isi facuse casa de curand si nu prea avea mobila, sa o intreb daca il vrea. A zis ca il vrea, dar nu prea are cum sa il care.

„Se rezolva!” ii zic. Iau o surubelnita si ma duc sa il demontez. Am dat jos usile si sertarele, asta a fost partea simpla. Dupa aia ii zic lu’ mama „ba, nu vad niciun alt surub, cum a fost montat asta?”. Mama: „Poate a fost incleiat.”. Eu:” Adu barosu’, sa-l deprim pa’ fraier!”.

Mi-l aduce. Ii dau un ciocan, nimic. Inca doua, tot nimic. Concluzie: nu cred ca a fost incleiat. Nu stiu din ce lemn cu viata fara de moarte a fost confectionat sifonierul ala, de nu s-a crapat la ciocanele pe care i le-am aplicat.

Am vazut pana la urma niste suruburi bine ascunse, din alea care se desfac cu imbus. A fost nevoie de cateva calcule din ochi si ceva privire in spatiu, ca sa imi dau seama de unde sa incep sa desurubez, ca sa nu cada pe mine.

Am rezolvat si cu dulapul. Am mai avut o masuta pentru cafea, tot de la Ikea, pe care am montat-o in aproximativ 5 minute si un stativ pentru haine, care mi-a luat vreo 15 minute.

Sifonierul mi l-au montat cei de la magazin, ca era la oferta si am zis sa nu ma bag, avand si usi glisante.

Am mai lipit un sticker din ala mare pe perete, cu un peisaj superb, si aia a fost.

sursa: hornbach

Cum mi-am renovat singura dormitorul? Uite asa! Ma rog, nu singura 100%, ci cu putin ajutor de la mama.

De ce va povestesc toate astea? Pentru ca un nene s-a apucat sa comenteze un pliant de la Hornbach care are pe prima pagina o femeie echipata cu bormasita, in bocanci, gata sa renoveze chestii.

Si cum adica, o femeie sa faca asta, nu? Femeia e sexul slab, simbolul gingasiei, o floare firava, nu?

Nu, coae, nu! Potoliti-va cu gandirea asta de anii 1500!

O femeie poate fi si gingasa, si data dracu’. Poate sta 10 ore la manichiura, sau poate sa mute, monteze si demonteze mobila. Aceeasi femeie, zic. Un barbat poate fi puternic si priceput la chestii tehnice dar poate fi sensibil si vulnerabil. In acelasi timp. Poate sa adore masinile si fotbalul sau poate sa fie preocupat de cresterea plantelor, care e problema?

Uite, eu nu am avut o figura paterna in copilarie. Dar am avut-o pe mama, care mi-a aratat ca o femeie poate fi sensibila, dar poate fi si o stanca pe care nicio furtuna nu o poate dobori.

Mi-ar placea sa se termine odata cu diferentierile astea stupide, dar probabil nu o sa se intample prea curand. Stiti de unde vine judecata asta? Barbatii se tem de alti barbati care se preocupa de aspectul lor si carora nu le este teama sa isi arate latura sensibila, pentru ca sunt mai buni decat ei din toate punctele de vedere. Iar femeile se tem si ele de acei barbati, pentru ca daca un tip poate sa aloce niste timp pentru a se ingriji, atunci ele ce scuza sa mai aiba pentru faptul ca nu sunt in stare sa isi dea cu o crema pe fata?

Bineinteles, nu vorbim despre toti barbatii si despre toate femeile. Doar despre aia care inca au o gandire cu miros de pestera.

sursa: hornbach

O sa ziceti ca sunt feminista. Am mai scris acum ceva timp despre  diferenta dintre barbati si femei.

FEMINÍST, -Ă, feminiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care susține drepturile femeii, care apără drepturile ei, care aderă la feminism. – Din fr. féministe.

Da, poate sunt. Dar va rog sa faceti o diferenta intre feministele care cred cu tarie in egalitatea dintre sexe si feministele care dau in cap barbatilor. Nu ma confundati cu cele care blameaza barbatii, dar in acelasi timp  au impresia ca li se cuvin tot felul de favoruri din partea lor. Eu nu ma astept sa imi tii usa sau sa imi cari bagajele.

Sper sa ajung  sa traiesc ziua in care o sa existe pe bune egalitate intre sexe.

Pana atunci, scriu articole din astea, la nervi, pentru ca unii  sunt inapoiati si comenteaza aiurea pe Facebook.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *