fbpx
Random prin viata

Nu ma doboara

Nu ma doboara

Nu ma doboara

 

De e ger cumplit afara,

De e lumea inghetata

Si vara a fost uitata

Nu ma doboara.

 

De arunca vorbe multe

Ascutite si nevrute

Ce urechea infioara

Nu ma doboara.

 

De ma uita cand e bine

Si doar profita de mine

Lasa-I, uita-i intr-o doara

Ca nu ma doboara.

 

De ma acuza pe nedrept

De ma injunghie in piept

Si inima le e amara

Nu ma doboara.

 

De-mi pun piedica si cad

Si-apoi rad cu rasul fad

Ei se pierd in prag de seara

Si nu ma doboara.

 

De-o sa cad si pasu-i greu

Ma-nvalui in umbre mereu

Si razbat prin noaptea amara

Caci nimic nu ma doboara.

 

 Nu, nu m-am apucat de scris poezii.

Scriu poezii cam de cand am invatat sa scriu. Unele sunt proaste, altele…si mai proaste. 🙂

Nu am mai scris versuri de foarte mult timp, dar in seara asta mi-a venit asa, pur si simplu, sa astern cuvintele astea. Si am zis sa vi le arat si voua ca, na…fara un motiv anume. 🙂

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *