fbpx
superblog

Ia-ti frica de mana si pasiti impreuna spre necunoscut!

Frica, teama, fobie, anxietate…toti le cunoastem, putini vorbim despre ele, si mai putini le acceptam ca fiind ale noastre, parte din noi poate pentru toata viata.

Oamenii au multe frici, iar asta e perfect  normal. Frica ne atentioneaza ca este posibil ca viata noastra sa fie in pericol si ne ajuta sa ramanem vii. Dar sunt situatii cand frica este irationala: fluturi, gandaci, paianjeni, intuneric, tunete, injectii, mersul cu masina.

Da, cea din urma nu e foarte comuna, dar e a mea, mi-o asum.

Nu stiu exact cand a inceput sau ce a declansat-o, dar stiu ca tindea sa devina mai suparatoare pe masura ce am avansat in varsta. Am inceput sa evit situatiile in care trebuia sa ma urc in masina cu soferi necunoscuti, mai ales la drum lung. Am inceput sa evit sa merg cu taxi-ul, daca aveam posibilitatea sa iau un mijloc de transport in comun. Aproape toti prietenii mei stiau ca am rau de masina, motiv pentru care ii rugam sa mearga mai incet, dar adevarul este ca imi era frica. De fapt, nu era vorba despre teama de masina, ci despre groaza ca o sa mor intr-un accident de circulatie.

Ia-ti frica de mana si pasiti impreuna spre necunoscut!

Si ce crederi ca m-am gandit eu sa fac, in ciuda faptului ca toti neuronii „tipau” la mine ca e o idee proasta? Scoala de soferi.

Vazand ca in timp aceasta teama a mea se mareste, am spus „daca nu o fac acum, nu o mai fac niciodata!”. Cateva saptamani mai tarziu, iata-ma la prima ora de condus. Prima ora nu a fost asa rea: am invatat bordul, am pornit masina, am miscat-o putin, am schimbat vitezele si cam asta a fost. „Distractia” a inceput de la a doua ora, cand am iesit in trafic si era sa lovesc un BMW.

Intr-o secunda, toate temerile mele s-au adeverit: „nu trebuia sa fac asta, nu sunt buna la asa ceva, o sa fac un accident, o sa mor, ii omor si pe oamenii astia din cauza prostiei mele etc”. A durat doar o secunda, pentru ca in secunda doi, instructorul ma repusese inapoi pe drum, evitand incidentul.

As fi putut sa ma axez pe partea negativa a acestei experiente si sa refuz sa ma mai urc la volan. Am avut ganduri in acest sens, recunosc. Am ales in schimb sa imi adun toate fortele catre partea pozitiva: atata timp cat sunt cu instructorul langa mine, sunt in siguranta! Si a functionat. A fost un efort urias, dar a functionat! Asa ca m-am urcat la volan, iar si iar! Lucrurile mergeau din ce in ce mai bine. Apoi a venit examenul…

Oamenii gresesc si au eseuri, iar asta e perfect normal

O alta teama a mea este cea de esec. Am pretentii mari de la mine, vreau ca orice fac sa imi iasa din prima si sa imi iasa bine. Fac  presiuni uriase asupra mea si ma stresez pentru orice fleac, pentru ca vreau de la mine perfectiune. Asa ca imaginati-va doar cum m-am simtit cand m-am uitat pe foaia aia pe care scria „respins”. Eu…esuasem. Eu nu eram destul de buna. Eu nu fusesem in stare sa ii demonstrez examinatorului ca sunt buna la condus. „Pai nici nu sunt buna la asta, ce a fost in capul meu?”, asa imi spuneam iar si iar.

Nu stiu daca a fost teama de a conduce (de data asta, fara instructor), teama de esec, teama de autoritate, sau pur si simpu faptul ca nu eram pregatita suficient, dar am picat examenul.

Ce m-a salvat in aceasta situatie a fost sinceritatea. Mi-am privit esecul in ochi si mi l-am asumat. Iar cand oamenii m-au intrebat de ce am picat, le-am spus „am facut numai tampenii!”, pentru ca asa a fost. Iar sinceritatea asta bruta ii face pe oameni sa fie sinceri, la randul lor. Asa au inceput sa imi povesteasca esecuri din viata lor, legate sau nu de condus. Si am invatat o lectie importanta: oamenii gresesc si au esecuri, iar asta e perfect normal!

Am adunat bucatelele din stima de sine pe care acest esec le imprastiase peste tot, le-am pus la loc si am mers mai departe. Am dat inca o data si de data asta l-am luat.

Credeti ca mai departe asa fost usor, nu?

Doua lucruri spuse de instructor mi-au ramas in minte: „greul abia acum incepe” si „pentru voi, cei carora va e frica, o sa fie putin mai greu, pentru ca trebuie sa va luptati permanent cu instincul de conservare.”

Bine, mi-au ramas in cap mai multe lucruri, precum „calca ambreiajul”, „da semnal”, „intoarce capul la punctul mort”, „da-i a treia, ca te depaseste biciclistul”, dar nu sunt relevante in context.

Ia-ti frica de mana si pasiti impreuna spre necunoscut!

Am stat aproape doua saptamani cu masina in parcare, gasindu-mi scuze sa nu conduc. Apoi, intr-un moment de curaj sau de nebunie, nu stiu exact, m-am urcat la volan. Era noapte si ploua, deci niste conditii nu prea bune, dar decizia era luata. Si de atunci am inceput, incet dar sigur, sa conduc din ce in ce mai des.

Am inteles ca o parte din frica va fi mereu acolo, e a mea si nu pleaca nicaieri. Dar nu e nicio problema, mergem impreuna la drum. Uneori adoarme, alteori se trezeste si e parca mai energica decat oricand. E ok, m-am obisnuit sa convietuiesc cu ea.

Adevarul este ca nu poti fugi de frica. Poti incerca sa o invingi, dar risti sa intri intr-un razboi care te consuma emotional si te epuizeaza. Sau poti sa o accepti. Poti sa ii faci loc langa tine, sa va imprieteniti si sa o surpaveghezi. Pentru ca atunci cand e langa tine, stii exact unde e si nu te va surprinde, aparand din senin.

Tu ai curaj sa faci pace cu frica ta?

Curajul nu inseamna sa nu iti fie frica, in niciun caz. Curajul inseamna sa recunosti frica, sa o accepti si sa faci pace cu ea. Sa ii spui „te las sa existi, lasa-ma sa exist!”.

Tu ce frica ai? Crezi ca ai curaj sa faci pace cu ea? Experimenteaza.ro este furnizorul tau de experiente in acest test de curaj si iti ofera posibilitatea sa zbori cu balonul sau cu un avion de lupta, sa experimentezi un tur de circuit cu o masina puternica, sa faci scufundari pentru a descoperi adancurile Marii Negre si multe altele.

Sau poate nu esti pregatit sa faci pace cu frica ta si preferi ceva mai chill. In acest caz, poti alege dintr-o multitudine de activitati din categoria experiente dezvoltare personala, precum teatru senzorial, o sedinta de masaj de relaxare, atelier de ceramica ori de patiserie, curs de ciocolaterie sau alte experiente inedite care te asteapta sa le descoperi.

Iar daca vrei sa faci un cadou grozav unei persoane dragi, poti sa ii daruiesti o experienta deosebita, de care sigur se va bucura.

Eu spre exemplu, as alege un curs de conducere defensiva, cu training tinut de un fost pilot de raliu. Sau poate un salt cu parasuta….se spune ca odata ce ai sarit cu parasuta, nu iti mai e frica de nimic, niciodata. Cred ca merita incercat.

Tu ce experienta grozava ai alege?

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020

sursa fotografiilor: experimenteaza.ro

4 comentarii

Lasă un răspuns la R B Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *