fbpx
challange-uri,  Random prin viata

#10yearschallange – de unde am plecat si unde am ajuns

Nu, nu este acel challenge de pe Insta, care presupune sa pui o poza cu tine de acum 10 ani. Asta se refera la viata profesionala,  unde ai fost acum 10 ani si unde esti acum, ce ai obtinut, cum ai obtinut, etc.

Veti vedea ca am schimbat destul de multe locuri de munca, nu pentru ca nu as fi statornica, din contra, ci pentru ca nu accept rahaturile pe cate unii „patroni” romani inca le fac, privindu-te in ochi si cu zambetul pe buze.

#10yearschallange – de unde am plecat si unde am ajuns

Acum 10 ani aveam 22 de ani si ma inscriam pentru a doua oara in anul intai la Psihologie. Da, pentru a doua oara. Dupa ce m-am lasat convinsa sa ma duc la Spiru Haret in loc de Univ. Buc. si la Psihologie in loc de Filozofie, mi-am dat seama ca a fost o greseala.

#10yearschallange – year 0

Avem 3 facultati in minte: Jurnalism, Litere si Filozofie. De Litere nu am avut medie (multumesc, Ministerul Educatiei care ai schimbat variantele cu 3 zile inainte de BAC), la Jurnalism imi trebuiau niste ore de meditatii ca sa intru si mi-a fost rusine sa ii cer mamei, in ideea ca poate nu si le permite si va trebui sa faca sacrificii pentru mine, apoi daca nu intru le-a facut degeaba. Iar la Filozofie nu m-am dus pentru ca mi-au sarit toti in cap, ca „ce iesi tu din facultatea asta, unde te angajezi?”. Eu eram un copil prost si nu am putut sa le tin piept, asa ca am renuntat si la ultimul dintre visurile mele.

Am facut un an la Spiru Haret, apoi a fost scandalul ala ca nu e acreditata, ca se dau diplome false, si mi-am retras dosarul in ideea ca nu mai fa nicio facultate, sa le ia naiba pe toate, dar si frate-miu si sor-mea s-au inscris la Hyperion, la specializari diferite, si am zis hai sa ma bag si eu.

Tot in anul ala mi-am dat demisia de la primul meu job, pe care l-am urat de la cap la coada: secretara la un birou de traduceri.

#10yearschallange – year 1

Am realizat ca Hyperion e chiar o Universitate adevarata, nu e ca la Spiru. In primul semestru eram aproape 200, impartiti in trei grupe. In anul doi deja eram o singura grupa, restul au renuntat pe parcurs, pentru ca li s-a parut prea greu.

M-am angajat dadaca, banii erau putini, dar reuseam sa ma duc si la cursuri, ceea ce imi convenea.

Cum se insurubeaza sireturile?

#10yearschallange – year 2

Mi-am dat seama ca Psihologie nu e ceva ce imi doresc sa profesez, ca e un domeniu in care ai nevoie de sustinere financiara pana te pui  pe picioare.

In perioada aia lucram tot ca bona, dar cum banii erau putini si eu aveam rate mari la facultate, facusem multe datorii. Maica-mea ma ajuta cum putea, dar a fost nevoie sa imi mai iau un job.

Programul meu era cam asa: L-V ma trezeam la 6, ma duceam la facultate, la 13 ma duceam la munca de bona pana la 8-9 seara, apoi in weekend lucram 6 ore si sambata si duminica la un loc de joaca, supraveghetoare pentru copii.

Dupa cateva luni in stilul asta am clacat si am ajuns la Urgente. Am renuntat la jobul de la locul de joaca.

#10yearschallange – year 3

Am terminat facultatea si nu mi-am dat Licenta, pentru ca nu ma simteam in stare emotional. Cred ca aveam nevoie doar de niste incurajari, dar si maica-mea era cam varza, ca in anul ala a murit bunica-mea. Am zis ca dau licenta anul viitor si nu am dat-o pana in ziua de azi.

Pe la jumatatea anului am renuntat la jobul de bona, mi se parea ca daca am terminat facultatea trebuie sa am un job serios. Mi-am cautat in disperare un job de educatoare sau macar ingrijitoare la o gradinita, dar cereau liceu psiho-pedagogic. Ce reguli defecte: o fetiscana de 19 ani care terminase liceul pedagogic putea sa formeze si sa educe niste copii, dar eu care aveam facultate de psiho si experienta cu copiii nu am putut. Nici la after-school nu am avut noroc, asa ca pana la urma m-am angajat intr-un call center dubios, unde am rezistat aproape o luna. Aveam target de 70 de apeluri pe zi, deja ajunsesem sa iau cate 3-4 pastile de gat, pentru ca aveam dureri groaznice in gat din cauza vorbitului 8 ore non-stop.

#10yearschallange – year 4

M-am mutat intr-un concierge (google-it daca nu stii ce e ala). Ca activitate era misto, programul era 24 cu 48 si imi convenea, ca nu aveam aproape niciodata apeluri noaptea, dar aveam o canapea fooaarte confortabila. :)) In schimb managera, o sa ii spunem C., m-a facut cu capu’, incerca incontinuu sa isi dovedeasca superioritatea si sa imi arate cat sunt de proasta. Acum imi dau seama ca era intimidata de mine.

Mai era nasol si ca lucram sarbatori, in functie de cum pica tura, eu am prins sa lucrez de Paste. Si ziua mea, toate cele 24 de ore, le-am petrecut la munca.

De ziua mea, la munca.

As fi stat acolo mai mult, dar a dat faliment. Sefa noastra nu avea niciun pic de viziune de business.

#10yearschallange – year 5

Am stat cateva luni pe bara, timp in care aplicam ca disperata la joburi si ma duceam si la cate 2-3 interviuri pe zi.

Majoritatea minteau in descrierea jobului, si cand ajungeam acolo era un job de call center outbound, ca ala unde trebuia sa dau 70 de telefoane pe zi.

Daca la inceput ma duceam imbracata super office, dupa aia am ajuns sa ma duc in blugi si tenesi, fara emotii, super relaxata. Si asta a fost o lectie pentru mine: arata-le cine esti si cum esti. Daca te judeca, nu iti doresti jobul ala.

Mi-am gasit pana la urma pe call center inbound, la o platforma de comenzi online.

Daca a rezistat cineva pana aici, o sa va povestesc ceva:

Pentru ca nu imi gaseam job, vara-mea s-a oferit sa „ma bage” ea la un job care presupunea hartogaraie si multe tabeluri Excel. Nu mi-l doream deloc, de fapt uram ideea de a ma duce acolo, dar maica-mea mi-a zis: daca pana luni nu iti gasesti altceva, te duci acolo, nu imi permit sa te mai intretin 100%, tre’ sa muncesti.

Venise ziua de luni si singurii de la care nu primisem inca raspuns erau astia cu platforma cu comenzi de mancare. Si stateam la masa din bucatarie, cum stau si acum, imi tineam capul in maini si cu lacrimi in ochi ziceam: Doamne, te rog, te rog, sa ma sune astia de la platforma, te rog Doamne!

Si a sunat telefonul:

-Buna ziua, sunt A.T. de la platforma, poti sa incepi de maine?

Credeti-ma ca mi se face pielea de gaina si acum, cand imi amintesc. Eu nu sunt foarte credincioasa, dar stiti cum se zice: Când îți dorești ceva cu adevărat, tot Universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău

#10yearschallange – year 6 si

Am lucrat aproape 3 ani acolo. Vedeti voi, pentru ca era multinationala, nu se faceau atatea rahaturi: aveam tot salariul pe cartea de munca, ore suplimentare platite, pauze cate voiam, nu ne contoriza nimeni tigarile, si aveam un manager asa de bun, ca nu o sa il uit niciodata. El ne-a dat voie sa le inchidem clientilor daca ne injurau, el ne zicea sa iesim la o tigara sa ne calmam daca ne enerveaza un client, el ne zicea ca putem atunci cand nu sunt apeluri deloc, sa stam pe FB sau sa ne uitam la un film.

Era un manager care tinea cu angajatii, de aceea a fost dat afara in cel mai miselesc mod cu putinta, dupa ce am plecat eu.

Eram de 3 ani acolo si imi doream altceva. Stiam pe dinafara orice problema poate aparea si cum se rezolva, scolisem zeci de fete pe jobul asta, si imi doream sa fiu team lider sau content creator. Cand au fost libere acele locuri in firma am discutat cu country managerul, dar nu am obtinut niciunul din ele.

Din pacate, seful cel mare nu m-a vrut, el avea impresia ca toti cei care lucreaza pe CC sunt prosti. Un idiot!

Am ramas cu experienta de acolo si cu cel mai de pret cadou: Bela.

Asa munceam eu, cu ea in brate.

#10yearschallange – year 8

M-am angajat la un magazin online cu cosmetice, tot pe call center, dar am primit curand indatoriri de content, apoi am devenit team leader.

Acolo am cunoscut o persoana care avea sa imi schimbe viata, fara sa faca nimic.

L. muncea pe marketing online si imediat ce am aflat ce face mi-am dorit sa fac si eu asta. Eram pur si simplu fascinata. Am inceput sa invat Photoshop singura, mi-am facut o pagina de facebook pe care sa o administrez singura si am inceput sa fac si reclame pe ea.

Adica, nu m-am dus intern, ci mi-am creat singura, in timpul liber, experienta necesara pentru acest job.

#10yearschallange – year 9

Asa ca mi-am gasit un job pe marketing online. Pare usor, dar nu a fost. Am mai scris despre asta aici.

A fost foarte misto sa vad cum rezultatele din postari Facebook si campanii se transforma in comenzi. Imi placea sa urmaresc in analytics cum intra omul pe site venind de pe FB, se muta de pe o pagina pe alta, adauga in cos, finalizeaza comanda….apoi strigam: aveam comandaaaa! Si colega mea tot dadea refresh la site si zicea: unde, unde, nu e? :))) apoi venea si comanda.

A fost misto jobul ala. Pacat ca si pe managerul asta il intimidam. El era adus pe pile. Si eu stiam sa fac ce face el, dar el nu stia sa faca ce fac eu. Eram o amenintare si a inceput sa lucreze sa ma elimine. Cum nu rezist la stres si presiune, nu i-a luat mult.

Poate o sa scriu un articol separat despre cum m-au terorizat diversi sefi de-a lungul vietii.

#10yearschallange – year 10

Mi-am gasit alt job. Era bunicel, aproape de casa, salariu bun. Dar trebuia sa promovez si sa vand bormasini, ciocane rotopercutoare si alte unelte din astea. Nu m-a speriat ca nu stiu nimic despre produse, cred in mine ca pot invata repede si asa a fost. Problema era alta: bullying.

Bullying la nivel inalt, facut de niste persoane adulte, dus aproape la rang de arta. Si…v-am zis ca nu rezist la stres si presiune, nu?

Am plecat de acolo, mi-am gasit job int-o agentie. Traim visul: lucram in agentie, pentru mai multi clienti, m-am inteles bine din start cu colegii, imi placea ce fac.

Am rezistat vreo 10 luni. Pentru ca dintre toate sefele care ma terorizau, asta a fost cea mai talentata. Cele mai multe rahaturi, cele mai multe tipete, jigniri, insulte si lista poate continua.

Si eu am ajuns intr-un punct in viata in care nu mai pot sa tac. Si nu voiam sa renut la job si la colegi, asa ca am inceput sa o infrunt. Sa ii raspund. Sa fiu obraznica. Da, a folosit termenul asta comunist.

A fost cea mai frumoasa si in acelasi timp cea mai urata perioada din viata mea. Imi placea atmosfera si imi placeau colegii, dar ma termina volumul enorm de munca si sefa terorista. Cand am inceput sa am atacuri de panica din cauza asta, a fost un semn clar sa imi schimb jobul, dar tot nu ma induram.

Am avut o oferta de la alta agentie, dar am ales sa lucrez cu ei 2-3 ore in timpul liber si mi-am pastrat jobul. Poti spune ca mi-am facut-o cu mana mea si ai avea dreptate. Cu cateva zile inainte de vacanta de Craciun a fost un scandal pentru ca nu am putut sta peste program.

Peste program, s-a auzit pana in spate, da? A inceput sa tipe, iar eu, satula de rahaturile ei, i-am intors spatele si am plecat. A doua zi m-a anutat ca pana in martie sa plec. Si ca din cauza mea nimeni din firma nu va mai primi vacanta de Craciun. Ce frustrata infecta! Ma apuca nervii numai cand imi amintesc.

Asa ca m-am apucat sa imi caut job cu cateva zile inainte de Craciun, cand nu angajeaza nici pwlea. Am gasit unul care parea ca e ce imi doresc eu, dar era in afara Bucurestiului. Cantarind care sunt variantele mele, am decis ca mai bine merg cu maxi taxi la munca, decat sa ma intorc in agentie. Am fost la interviu pe 23 decembrie si l-am luat.

Acolo lucrez si acum, fac marketing, content si PR pentru un pet shop online. Mi-au asigurat transportul, deci nu am mers  cu maxi taxi. Oricum, cand a fost starea de urgenta m-au lasat sa lucrez de acasa si nu m-am mai intors la birou.

Biroul meu de acasa

Le convine si lor, imi convine si mie. Ma mai duc din cand in cand, la vreo sedinta, intanire sau ma rog, ceva ce necesita prezenta mea.

#10yearschallange – de unde am plecat si unde am ajuns – sau mai degraba „Cum sa tii un jurnal pe blog :)) Asa mi-a iesit, ce sa fac? :))

Toate fotografiile sunt din arhiva personala.

Hai sa fie cu challenge catre:

Emilia fotografiaza

Bibelou

Inima din cuvinte

Mari si mici

Si oricine mai vrea sa scrie despre aventura lui/ei pe plan profesional.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *