-
Iubirea te ridica, dar tot iubirea poate sa te doboare
Era o toamna calda si placuta. Frunzele se desprindeau aproape cu tandrete de crengi, de parca le-ar fi daruit un ultim sarut, si cadeau lin pe pamant. Vantul adia placut, dar tot mai rece, prevestit iarna ce avea sa vina. Paseam incet pe pavajul din gara, tragand dupa mine valiza mare si grea. Numaram bucatile de pavaj, pe masura ce calcam pe ele. „Unu, doi, trei….s-a terminat. De data asta, s-a terminat pe bune. Nu te gandi la asta! Patru, cinci…” Am iubit intotdeauna trenurile. Cu aerul lor vintage, ma transportau de fiecare data intr-un peisaj de poveste, unde nimic rau nu ti se poate intampla. Acum, insa, nu mai…
-
Schimbări mici cu efecte mari
Daca as fi un blogger cu aspiratii de scriitor, as spune ca era o zi frumoasa de primavara, soarele stralucea, trimitandu-si razele agale, sa ne mangaie obrajii, pomii infloriti raspandeau miresme minunate, ce te faceau sa te simti ca in taramul povestilor, iar albinele zumzaiau vesele si pline de viata, din floare in floare. Insa adevarul este ca era o zi rece de primavara, vantul sufla cu putere, iar pomii nu inflorisera inca. Strangand din cand in cand paltonul mai bine, ca sa ma apere de frig, rataceam pe strazile din Bucuresti, putin haotic, ce-i drept, in cautarea cadoului perfect pentru bunica. Intram din magazin in magazin, examinand haine, bijuterii,…
S-ar putea să-ți placă și
3 melodii romanesti motivationale
5 motive pentru care urasc Valentine’s Day si Dragobete
Interviu cu…mine
-
O vacanta cu…aventuri
Dragilor, toti iubim vacantele, fie ele lungi sau scurte, in Romania sau in strainatate, alaturi de familie sau de prieteni. Cred ca fiecare dintre noi pastreaza cu drag in suflet amintirea celei mai frumoase vacante. Insa nu despre cea mai frumoasa vacanta vreau sa va povestesc astazi, ci despre cea mai…aventuroasa. O vacanta cu…aventuri Abia implinisem douazeci de ani si imi doream foarte mult sa merg la munte, macar pentru doua zile. Fusesem la munte o singura data, cand eram destul de mica, si nu imi aminteam prea multe din acea vacanta. Asa ca am stabilit impreuna cu trei prieteni buni, sa mergem doua zile la munte. Pentru ca ne…
-
Aroma de pizza te imbie la sarbatoare
Dragilor, probabil stiti deja despre mine ca sunt intr-o relatie de iubire profunda cu…mancarea! Iar dintre toate felurile de mancare din lume, cele mai bune mi se par de departe cele pe care nu le-am gatit eu. Nu imi place sa stau ore in sir in bucatarie, tocand, fierband, amestecand in chestii. Prefer ca mancarea mea sa fie gatita de altcineva, de o persoana careia chiar sa ii placa sa gateasca: de un bucatar. Si dintre toate mancarurile, servite la restaurant sau comandate acasa, cea pe care o servesc cel mai des este pizza. Am chef de ceva cu multa branza? Pizza quattro formaggi. Ceva cu multa carne, scaldata intr-un…
S-ar putea să-ți placă și
Scurta istorie a casei visurilor mele
Vacanta de poveste cu Travelminit
Care e cel mai bun mod de a slabi sanatos?
-
Scurta istorie a casei visurilor mele
Dragilor, fiecare dintre noi viseaza la un moment dat la o casa: mica sau mare, in centru sau la periferie, luxoasa ori modesta. Eu sunt mai visatoare decat majoritatea, iar casa visurilor mele s-a schimbat si a evoluat pe parcursul anilor. Cu totii ne dorim un loc al nostru, pe care sa il numim „acasa” si unde sa ne intoarcem cu drag, dupa o zi obositoare, iar astazi va prezint o scurta istorie a casei visurilor mele. p.s.: daca cititi pana la final, s-ar putea sa aflati cum se transforma visurile in realitate. 🙂 Scurta istorie a casei visurilor mele Cand aveam 7 ani, imi doream o casa pentru papusi. Aceea…
S-ar putea să-ți placă și
Prima mea vacanta
O scurta istorie a locului numit „acasa”
Performanța feminina vs. masculina
-
O scurta istorie a locului numit „acasa”
Dragilor, „acasa” este locul unde te intorci mereu cu drag, unde te simti cel mai in largul tau. „Acasa” nu este doar o casa, este o bucatica din sufletul nostru, un loc personificat, insufletit. Nu de putine ori am auzit diferite persoane intrebandu-se „Oare ce face casa mea?”, atunci cand erau plecati in alt oras. „Acasa” este locul de care ne e dor, pentru ca este un loc in care am pus suflet, peste care ne-am pus amprenta de-a lungul anilor. Este locul in care investim resurse si punem suflet, este locasul amintirilor si al emotiilor, acolo unde ne simtim cel mai in siguranta. De aceea, la finalul unei zile…
S-ar putea să-ți placă și
Aroma de pizza te imbie la sarbatoare
Prima mea vacanta
Vacanta de poveste cu Travelminit
-
Un cadou deosebit pentru o persoana deosebita
Pasii ma purtau catre curtea scolii. Inima imi batea cu putere in piept. Mana mea mica strangea cu putere mana mamei. Incercam sa spun ceva, dar emotiile ma impiedicau. Prima zi de scoala! Ma astepta o lume noua, plina de necunoscut. Iar eu eram prea mica, si ghiozdanul prea mare, si grijile prea multe, pentru un copil de sapte ani. Dar ea era langa mine. Persoana care mi-a fost mereu alaturi, m-a incurajat si m-a ghidat: mama. Ea mi-a spus sa am incredere, ca totul va fi bine. Si am avut. *** Tot ea s-a dus la scoala cateva luni mai tarziu, ca un razboinic cu sabia in mana, cand…
-
Anuntul de ieri si de azi
Anuntul de ieri si de azi -Știi pe cineva care vinde o casa? -S-ar putea sa știu pe cineva care știe pe cineva… Vinde un apartament cu 3 camere în Dristor. *** -Vreau sa vând terenul de la țară, nu știi pe cineva interesat? -Am o verișoara care are un coleg care are o soră, care ziceaca ar vrea sa cumpere un teren lângă București, într-o zona liniștita. *** -Vrea cineva un cărucior pentru copil? E în stare buna. Hei, tu, nu vrei un cărucior? Tu pari însărcinata, vrei sa cumperi un cărucior? Îl dau ieftin. Aaa, nu da cu poșeta în mine! Nu ești însărcinată? Scuze… Dar nu…
S-ar putea să-ți placă și
Performanța feminina vs. masculina
O zi norocoasa
Scurta istorie a casei visurilor mele
-
Povestea unui catel adoptat
Salutare dragilor, eu sunt Bela si probabil ma stiti din postarea asta, in care v-am povestit cam cum decurge o zi din viata mea. Astazi vreau sa va spun povestea mea. Povestea unui catel adoptat M-am nascut pe o strada din Bucuresti, undeva pe langa piata Matache. Nu imi amintesc daca am avut frati si surori sau ce s-a intamplat cu ei. Tot ce stiu este ca eram un catel maidanez. Traiam pe strada, alaturi de mama mea si o duceam cat de cat bine: nu sufeream de frig, pentru ca era vara, si nici de foame, pentru ca mancam laptic de la mama. Dar intr-o zi, m-am ratacit. Am…
S-ar putea să-ți placă și
Faceti cunostiinta cu Dora
Jurnal- O zi din viata unui caine
Cum sa educi CORECT un caine
-
Scrisoare de la Geea
Scrisoare de la Geea Dragii mei, Va scriu aceste randuri deoarece vreau sa va transmit gandurile, ideile si sentimentele mele, sa ajunga la voi toti si la fiecare in parte. Numele meu este Geea. Unii dintre voi ma stiti precum Gaia, Terra, Planeta albastra, sau, mai simplu, Pamantul. Traiesc de aproape 5 miliarde de ani si am trecut prin multe. Insa, va spun cu sinceritate, in urma cu o suta de ani am crezut ca mi se apropie sfarsitul. Apele si solul erau din ce in ce mai poluate, animalele marine mureau intoxicate sau prinse in reziduri si materiale plastice, aerul se altera cu fiecare zi mai mult, ghetarii…
S-ar putea să-ți placă și
O scurta istorie a locului numit „acasa”
Vacanta de poveste cu Travelminit
Aroma de pizza te imbie la sarbatoare
